Viata perfecta...din care lipseste ceva!

      DA...traiesc o viata perfecta,inconjurata de oameni perfecti...frumosi,sanatosi,de succes si fara grija zilei de maine! Sunt acei oameni pt care nesiguranta materiala nu exista, posibilitatea de a nu fi capabil sa iti platesti facturile, ratele la banca, necesitatile zilnice...nu s-a inventat!Ma intreb de multe ori, oare cum s-ar putea descurca acesti oameni cu salariul minim pe economie in Romania?Cum ar putea sa faca ei tranzitia intre preocuparea de a-si achizitiona ultimul model de masina aparut pe piata, sau ultima geanta Hermes,cu preocuparea de a avea ce sa puna pe masa a doua zi sau sa plateasca factura la intretinere?
      Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu ii judec pe acesti oameni deloc!Nu sunt de condamnat pt ca s-au nascut privilegiati sau ca au avut mai multe oportunitati, sau ca pur si simpu traiesc intr-un loc in care lucrurile cat de cat decente pt existenta unui om, nu sunt asa de greu de obtinut.Pot spune ca, ii respect pt abilitatea lor de a face bani, pt talentul lor, pt inteligenta lor si pt modul in care s-au descurcat in viata...si incerc sa invat cat mai mult din experienta lor!
      Daca prosperitatea si bunastarea ar fi direct proportionale cu fericirea,cred ca aici toata lumea ar urla de bucurie!Si totusi ma uit in jur si nu vad atat de multa fericire, cum ar fi de asteptat.Poate la un alt nivel, dar si aici oameni au motive sa nu fie intru totul fericiti! Si acum stiu ca multi o sa ma critice pt asta, dar imi asum urmatoarea concluzie... FERICIREA NU SE MASOARA IN BANI!!! NU se masoara in CAT si CUM ai, ci in CE ai ...dragoste, familie, prieteni, sanatate, liniste sufleteasca!
       Poate este dorul de casa care ma face sa ma gandesc ca, desi traiesc o viata perfecta...imi lipseste totusi ceva! Ce??? Nici nu stiu de unde sa incep ...
 In primul rand imi lipsesc parintii enorm de mult,si prietenii! Imi lipseste simtul umorului unic al romanilor( oricat de greu iti este, gasesti acel ceva care sa te faca sa faci haz de necaz si sa mai indulcesti putin situatia neagra in care esti)! Imi lipseste mancarea romaneasca,care de bine de rau,cu putina bunavointa o pot prepara si aici! Imi lipseste praful,murdaria si agitatia din Bucuresti( nu credeam ca o sa ajung sa spun asa ceva!!!) Imi este dor sa aud o injuratura, spusa asa din tot sufletul...si in acelasi timp imi este dor sa spun o injuratura din tot sufletul (aici, degeaba imi bag si imi scot sau pomenesc de toate rudele decedate ale cuiva...nimeni nu ma intelege, si nu am aceiasi satisfactie sau eliberarea sufleteasca) Imi lipsesc Sarbatorile si spiritul Sarbatorilor de acasa! Imi lipsesc atat de multe.....
        Inainte sa parasesc Romania, aveam o impresie atat de proasta despre tara mea!Dar stand si analizand de la 5000 de mile departare, mi-am dat seama ca atat aici cat si acolo, sunt atat lucruri bune cat si lucruri mai putin bune. Si privind Romanica intr-o noua lumina, pot spune ca nu e asa de rea. Ma rog si sper din tot sufletul ca lucrurile sa se schimbe in bine si in tara mea natala, pt ca toti romanasii mei sa se bucure de o viata...cel putin, perfecta!
                    Sunt romanca....si ma mandresc cu asta!